Luna acesta se împlinește un an de la derularea proiectului Consolidarea familiei prin educație, mai exact 9 luni de lucru pe teren, alături de părinți și bunici cu situații de viață grele cărora am încercat să le oferim sprijin emoțional, dincolo de informațiile despre educație, nutriție etc.
Dintre temele abordate amintim: importanța comunicării în familie, importanța timpului dedicat ascultării copilului, timp de calitate petrecut împreună, cuvintele de validare, focusul pe ceea ce avem, nu pe ceea ce ne lipsește, binecuvântările din viața noastră; importanța limitelor pe care le pun sau nu le pun părinții. Ce înseamnă pentru ei limitele? Nevoia de limite sănătoase pentru copii; ce am învățat de la părinții noștri și ce dăm sau nu dăm mai departe copiilor noștri; a avea sau nu dreptate, pacea și armonia în familie; pedepsele și recompensele; cele patru tipuri de atașament: atașamentul securizant și autonom, evitant, ambivalent și dezorganizat etc.
Echipa Fundației Filantropia Timișoara alături de un nutriționist (Lavinia Melania Bratu) au întâlnit un număr de 120 de persoane din județul Timiș (Lugoj,Deta, Făget,Timișoara) fiecare dintre ele cu o poveste deosebită de viață.
Din păcate foarte multe familii sunt destrămate, multe mame își cresc singure copilașii și mulți bunici sunt cei care se îngrijesc de nepoți, părinții fiind plecați în străinătate. Dintre poveștile de viață: un tătic a suferit un accident grav, a stat două luni în comă, iar din toamnă a revenit la întâlnirile cu părinții, plin de optimism și recunoscător că a rămas în viață și că poate fi alături de familie, chiar dacă nu mai e cel care a fost din punct de vedere fizic, nu mai e cel care a fost nici ca raportare la viață, accidentul i-a schimbat perspectiva asupra vieții și morții, asupra a ceea ce contează cu adevărat, iar prezența sa în cadrul grupului a fost neprețuită. O bunică și-a pierdut nora anul acesta și a rămas cu nepoata și fiul în grijă, nepoata fiind grav afectată și ea într-un accident, dar în proces de recuperare. O altă bunică îți crește cu dragoste multă al treilea nepot, dânsa suferind de cancer. O altă bunică se ocupă de cei doi nepoței și își îngrijește soțul care este paralizat de ani buni. O mămică își crește singură fetele, in același timp lucrează ca învățătoare și studiază la a doua facultate. Poveștile pot continua, unele mai grele, altele mai ușoare, decât cele prezentate, dar aproape fiecare om în parte și-a deschis inima cu simplitate și ne-a fost spre bucuria comuniunii și împărtășirii. Cum spune psihologul Yalom: “cred în valoarea tămăduitoare a vorbirii”.